Stabilirea locului grădinii și mărimii suprafeței

Primul lucru despre care ar fi logic să vorbesc este „algoritmul” după care am stabilit poziția și dimensiunea grădinii. Acum trei ani am fost nevoiți să cumpărăm o nouă casă. Am amenajat-o după placul nostru și apoi ne-am mutat. Revenind la momentul în care căutam casa potrivită, unul dintre punctele de pe lista mea de dorințe a fost o curte generoasă. Îmi doream o suprafață de minim 400 mp pentru că, de ceva vreme, cochetam cu ideea de a încropi o mică grădină de legume.

Până la urmă, n-a fost să fie. Varianta convenabilă, pe care am găsit-o la momentul respectiv, a fost una cu teren (fără construcții) de circa 200 de metri pătrați. Dorința mi-a fost satisfăcută doar pe jumătate, dar încăpățânată cum sunt (sau perseverentă) n-am renunțat la ideea mea. Și am trecut la căutarea locului unde aș putea să plasez grădina.

Când e necesar să ții cont de nevoile celorlalți…

În acest punct, a fost necesar să mai fac un compromis, anume, privind poziția și dimensiunea grădinii.

Am căzut de acord să avem o bucată importantă cu gazon pentru ca fetele noastre să se poată juca. Pe această porțiune am plantat câțiva pomișori pentru fructe. Primul artificiu a fost să plantăm pe margine câteva tufe de arbuști fructiferi și să construim două lăzi pentru cultura de căpșuni pe verticală.

Pentru ca florile din curte să fie în siguranță , i-am amenajat și cățelușei noastre, Cleo, un colțișor al ei, suficient de mare și confortabil.

După ce-am scăzut cele de mai sus, plus aleile si anexele, a mai rămas o bucățică și pentru grădină.

Când dimensiunea grădinii nu pare suficientă…

În final, am reușit să delimitez în spatele casei o suprafață compactă de vreo 20 de metri pătrați. Cum eu mă speram ca dimensiunea grădinii să fie de minim 50 mp, mi s-a părut extrem de puțin. Și, firește, n-am fost mulțumită. 🙁

Cu timpul, însă, suprafața restrânsă a grădinii s-a dovedit a fi mai mult decât suficientă pentru un începător. Ca dovadă, în primul an am semănat atât de multă salată și ridichi încât o parte am donat-o prietenilor.

În anii următori, spațiul mic l-am extins prin realizarea unor spații de cultură pe verticală în lăzi, jardiniere și ghivece. Sunt tare mândră de ele :). E un subiect asupra căruia voi reveni frecvent.

Când soarele nu e foarte prietenos cu grădina ta…

Terenul rezervat grădinii, părea a fi un spațiu destul de impropriu pentru scopul propus și nu-mi acordam prea multe șanse. Vorbim despre o bucată lunguiață de pământ așezată între peretele casei noastre și gardul de beton dinspre vecini. Grădina ideală ar trebui să beneficieze de minim 6 ore de soare direct. Pe când la mine, soarele bate doar dimineața pe prima jumătate, iar pe cealaltă jumătate bate de pe la ora 11 până spre seară.

Nici solul nu e de cea mai bună calitate, ceva între lutos și nisipos, nicidecum bogat în substanțe nutritive. La asta adaug și faptul că nici clima nu e foarte prietenoasă, având în vedere că locuim undeva în apropiere de Brașov.

Totuși, poziția micii grădini înghesuită în spatele casei între două ziduri s-a dovedit destul de fericită. Se creează un mic efect de seră ce compensează într-o anumită măsură lipsa soarelui direct. Astfel că, pe partea cu mai puțin însorită am semănat legume care tolerează semi-umbra ca: salata, ceapa, morcovii. Partea mai însorită o folosesc pentru plantele iubitoare de soare cum ar fi: roșiile, ardeii, fasolea verde.

Vă spuneam mai devreme că sunt perseverentă. Știu că orice dificultate poate fi depășită. Probabil aș fi renunțat repede dacă n-ar fi existat plăcerea de a-mi petrece timpul trebăluind în aer liber. Deci, continui să grădinăresc în ciuda condițiilor vitrege.

Voi reveni cu detalii despre amenajarea grădinii. Pe curând!