La început de drum. Despre mine și un pitic de grădină

Nu mă număr printre fanii decorațiunilor de grădină din gips. Prin urmare, până acum, nu am achiziționat pitic de grădină pentru curtea noastră. După ce m-am hotărât să pornesc acest proiect, am reușit să realizez incognito o fotografie cu un pitic, în curtea unor cunoștințe. Așa, ca pentru imagine. Însă când vine vorba de grădinărit, n-am ce face, mă laud cu ”pitic” de toată frumusețea… la ”mansardă”. Înțelegeți voi ce vreau să spun…

Copilărie…

Am copilărit la bloc, cu cheia de gât. Țin minte, de parcă a fost ieri… Cheia o purtam legată cu un șnur gros roșu, probabil un șiret. Mă jucam mult cu prietenele mele în spatele blocului. Ba de-a mamele cu păpuși pe post de copii, ba de-a magazinul, ba de-a școala. Nu-mi aduc aminte să ne fi jucat de-a grădinarii. Dar mama încropea pe spațiul verde din fața blocului un strat cu verdeață, unde mă trimitea să adun câteva frunze de pătrunjel atunci când gătea, pentru savoare.

Maturitate…

După ani, am cumpărat împreună cu soțul meu o casă pe pământ. Eu sunt o mare amatoare de ridichi de primăvară, așa că, mă încânta ideea să cobor dimineața în grădină, să culeg legume proaspete pentru micul dejun. Așa că, zis și făcut, am aruncat câteva semințe în pământ.

Acum să nu credeți c-am avut parte de norocul începătorului. A fost nevoie de câteva încercări eșuate pâna să-mi văd visul cu ochii, dar n-am renunțat și mi-am continuat încercările. Așa am ajuns la concluzia că, de fapt, lucrul în grădină mă încântă atât de tare, încât nu-mi mai vine să mă opresc. Aș zice că sunt un soi de “grădinoholic”.

Am ajuns la un „pitic de grădină”…

Vă previn din start că nu sunt un “guru” într-ale grădinăritului. Am pornit de la zero și învăț în continuare. Tot ceea ce fac e pentru satisfacția de a pune pe masă câte ceva din propria grădină. Un amic s-a amuzat copios când i-am spus că ceea ce fac eu este, de fapt, grădinărit pentru ”cucoane”.

Grădina mea se întinde pe ”impresionanta” suprafață de 20 de metri pătrați, fără extensii pe verticală (despre astea, am să vă povestesc cu altă ocazie). Dar, tocmai asta-i provocarea… Să găsesc soluții pentru a valorifica fiecare colțișor. Să experimentez și să observ rezultatele. Credeți-mă, ca fost corporatist, cu mâna pe inimă afirm, că nici un KPI nu mi-a adus atâta satisfacție ca prima lăcrămioară răsărită din bulbii căpătați de prin vecini.

So… iată-mă aici, ca să împărtășesc cu voi aici, rodul anilor buni de studiu și încercări, de eșecuri și reușite. Dar, gata cu vorbăria! La treabă că timpul trece!

Pe data viitoare.