Cum se face copilirea roșiilor?

Zilele trecute m-am ocupat de legatul și copilirea roșiilor. În timp ce mă îndeletniceam cu această operațiune mi-am adus aminte, cu mult haz, despre prima mea experiență cu roșiile. În primul meu an de grădinărit, am găsit la un magazin de bricolaj niște răsaduri de roșii cherry tare atrăgătoare. Loc în grădina din spatele casei nu mai aveam, căci deja terminasem de semănat legumele. Îmi mai rămăsese puțin loc în lăzile destinate căpșunilor. Din nou, n-am putut rezista și am cumpărat trei răsaduri de roșii fără să mă gândesc la ce va urma.

De ce spun asta? Imaginați-vă că locul unde aveam de gând să le plantez era la o înălțime de circa un metru și jumătate. N-a mai luat nimeni în calcul faptul că roșiile cresc și ele tot cam pe-atât. Plănuiam să le pun un tutore, ceea ce am și făcut, dar cea mai bună variantă pe care am găsit-o au fost niște bucăți de țeavă de vreo 80 de cm. Cine ar mai putea face copilirea roșiilor în condițiile astea? De fapt, sărmanele roșii nici măcar n-au prea fost copilite, căci n-aveam nici cea mai vagă idee cum se face. Prin urmare am realizat o „minunată” junglă a roșiilor ce se înălța până la 2 metri, iar apoi se răsfrângea în jos chiar și peste gardul vecinei. Cu toate astea, surpriza cea mare a venit odată cu recolta, căci roșiile cele chinuite au dat tot ce-au avut mai bun.

S-au dus demult acele vremuri. Acum, după doi ani de exercițiu, am făcut progrese destul de mari cu roșiile. Am produs propriile răsaduri, care erau tare mititele când le-am plantat, dar cu multă grijă, s-au făcut mari și frumoase. De-acum așteptăm să se coacă fructele cu multă nerăbdare. Încă puțin, căci, la noi e mai rece, iar vremea ne-a cam jucat feste anul ăsta .

De ce facem copilirea roșiilor?

Roșiile sunt sensibile la mană (Phytophthora infestans), o ciupercă care se instalează pornind de pe sol și care se manifestă mai ales în anii ploioși. Din acest motiv, este important să îndepărtăm toate frunzele care ating solul, deoarece acestea ar putea fi primele gazde ale ciupercii. Putem continua pe tulpină cu această operațiune cel mai sus până la primul etaj de fructificare.

Apoi, urcând pe tulpină, se îndepărtează lăstarii care apar în timpul vegetației la subsuoara frunzelor (vezi foto). N-am spus, toți lăstarii deoarece nu e neapărat greșit dacă lăsăm (sau scăpăm) câțiva din acești lăstari. Aceștia vor deveni cu timpul la fel de groși ca tulpina principală. În cazul în care, nu facem ciupirea, fructele vor fi mai mici, iar planta nu se poate aerisi și șansele de îmbolnăvire sunt mai mari. Am mai aflat de la bătrâni că spre vârful viței putem să copilim selectiv și să lăsăm planta mai deasă.

Copilirea roșiilor se face pe toată perioada vegetației. Momentul mai potrivit din zi pentru copilire este dimineața, în zilele fără precipitații. Ploaia întârzie cicatrizarea rănilor și favorizează răspândirea ciupercilor. Ca să micșorăm șansele de infectare a plantei, putem să aplicăm cu degetul puțin fungicid, în locurile în care am îndepărtat lăstari.

Sezonul acesta am reușit să mă luminez pe de-a-ntregul pe subiectul copilirii roșiilor. Că tot vorbeam în trecut despre greșeli, tocmai câteva erori în îndepărtarea lăstarilor m-au ajutat să înțeleg mai bine ce e de făcut. De-acum pot spune că am experiență. Vouă cum v-a mers cu copilitul?